marți, 26 mai 2015

Prieteni din copilarie

Am cunoscut persoane care se puteau lauda cu zeci de prietenii si m-am mirat mereu de talentul pe care il aveau de a se imparti in mii de parti, pentru a putea pastra prietenii stranse cu atat de multi oameni. Despre mine pot spune ca sunt o fire sociabila, imi fac repede prieteni, imi exteriorizez sentimentele, dar foarte rar ajung cu prietenia dincolo de o anumita bariera, impusa chiar de mine. Prefer sa acord toata atentia si prietenia mea celor cu care am copilarit si cu care am pastrat cele mai bune relatii. Sunt numai trei oameni, dar Oameni, cu O mare. Nu le voi da numele, pentru ca nu foloseste la nimic. Voi spune doar ca cel mai bun prieten al meu are blog. Scrie la fel de rar ca si mine. Are blog, dar nu are timp. De la el m-am molipsit si eu, de la el am luat microbul. Poate cand vom iesi la pensie vom avea mai mult timp si poate vom organiza chiar si concursuri intre noi, sa vedem care poate scrie mai repede si mai mult. Pana atunci, nu pot decat sa ii multumesc prietenului din copilarie pentru ca mi-a dat ideea de a-mi face blog si sa va recomand sa intrati pe acolo, caci are cateva povesti interesante

Am blog, dar nu am timp

Mi-am dorit sa am blog si l-am primit. M-am bucurat de el cateva zile, am scris si am urmarit statisticile, pentru a vedea daca am macar un cititor. Mi-am propus sa scriu mult, caci idei am, insa timpul nu tine cu mine. La scurt timp dupa ce mi-am facut blogul am inceput munca. Cu serviciul pe care il am, in teorie ar trebui sa imi ramana destul timp pentru a scrie pe blog. Realitatea e alta. Pur si simplu nu reusesc sa ii aloc timp, asa ca zace abandonat, plin de praf, uitat uneori pana si de mine. Unii ar spune, in mod practic, ca trebuie sa ma bucur pentru faptul ca am serviciu. Da, ma bucur, insa eu as dori, mai ales in dimineti ca asta, sa pot imparti timpul in asa fel incat sa imi traiesc si viata, sa merg si la serviciu, sa scriu si pe blog. Ma intreb uneori cum reusesc altii, mai ales ca au familii, copii de crescut si ingrijit, poate si gradini sau animale, ca eu, barbat tanar si singur, nu pot. Sau e tocmai din cauza ca traiesc mai intens, ca am alte preocupari si ele imi rapesc tot timpul? :)))