Durerea singuratatii

În tumultul vieții, există un ecou discret care răsuna adesea în sufletele noastre: singurătatea. Este acea senzație subtilă, dar puternică, care ne îmbracă uneori în tăcere și ne izolează într-un univers interior plin de întrebări și contemplări. 

În ciuda conectivității crescânde oferite de tehnologie și de ritmul alert al vieții moderne, mulți dintre noi se simt adesea pierduți într-o lume care pare mai degrabă să încurajeze distanța decât apropierea autentică. Astfel, sub lumina orbitoare a progresului, oamenii singuri se întind ca umbre, adesea neobservate, dar mereu prezente.

Pentru cei care simt singurătatea ca pe o prezență persistentă, fiecare zi este o călătorie pe un teren emoțional fluctuant. În mijlocul zgomotului urban sau al liniștii rurale, ei navighează printre mulțimi, dar simt adesea că sunt doar spectatori în propriile lor vieți. Fiecare interacțiune superficială amplifică golul interior, iar fiecare tăcere adâncă pare să confirme izolarea lor.

Cu toate acestea, sub această pătură de solitudine, se ascunde o bogăție de emoții și experiențe. Oamenii singuri devin adesea gardienii unor comori interioare, înțelegeri profunde ale lumii și ale lor înșiși. Ei explorează adâncimile sufletului în căutarea semnificației și a conexiunii autentice, chiar dacă aceasta pare a fi un vis îndepărtat.

În ciuda acestei căutări solitare, oamenii singuri sunt adesea destul de empatici și receptivi la nevoile altora. Ei înțeleg bine puterea unei mâini întinse sau a unui cuvânt de încurajare, deoarece ei înșiși au gustat singurătatea și știu cât de mult poate conta un gest mic în întunericul emoțional.

Dar chiar și în mijlocul acestei căutări, cei singuri au nevoie uneori de încurajare și sprijin. Într-o lume care promovează adesea imaginea unei vieți sociale vibrantă și a succesului constant, singurătatea este adesea privită ca un defect sau o slăbiciune. Totuși, ar trebui să ne amintim că simțul de singurătate nu este doar o experiență individuală, ci un aspect profund uman, un răspuns natural la complexitatea vieții moderne și la frământările interioare.

Este important să creăm spații și comunități care să îmbrățișeze și să susțină cei singuri, oferind un refugiu de înțelegere și acceptare. În aceste locuri, cei singuri pot găsi alinare și pot descoperi că nu sunt singuri în călătoria lor. Prin conexiuni autentice și empatice, putem transforma singurătatea într-o punte către înțelegere și iubire reciproce.

Astfel, în lumina acestor reflectări, să nu uităm niciodată că cei singuri sunt purtătorii unui dar unic și prețios în lumea noastră agitată. Ei ne amintesc că, în cele din urmă, toți suntem căutători ai adevărului și ai conexiunii autentice, iar în îmbrățișarea vulnerabilității noastre comune, găsim adesea forța de a ne susține și a ne îmbogăți reciproc pe această călătorie a vieții.

Cum se face un blog nou

Spune-mi ce blog citesti ca sa-ti spun cine esti

Cum se face un blog nou

Cum se face un blog nou

Pentru a crea un blog nou, urmează acești pași:

Alege o platformă de blogging: Există multe platforme de blogging disponibile, cum ar fi WordPress, Blogger, Wix sau Tumblr. Alege platforma care ți se potrivește cel mai bine în funcție de nevoile și preferințele tale.


Alege un nume și o temă: Gândește-te la un nume care să reprezinte blogul tău și alege o temă care să se potrivească cu subiectul despre care dorești să scrii. De exemplu, dacă dorești să scrii despre alimentație sănătoasă, alege o temă care să se potrivească cu acest subiect.


Înregistrează-te: Înregistrează-te pe platforma de blogging pe care ai ales-o și configurează contul tău.


Configurează blogul: Configurarea blogului implică stabilirea aspectelor precum designul, widgeturile, meniurile și alte setări ale platformei de blogging. Acestea ar trebui să fie personalizate pentru a se potrivi cu nevoile și preferințele tale.


Începe să scrii: După configurarea blogului, poți începe să scrii articole pentru blogul tău. Asigură-te că scrii într-un mod captivant și interesant pentru a atrage cititorii.


Promovează blogul: După ce ai creat conținut de calitate, este important să îți promovezi blogul. Distribuie link-uri către blogul tău pe rețelele sociale și în comunitățile online relevante.


Actualizează blogul: În final, asigură-te că actualizezi blogul cu conținut nou în mod regulat pentru a menține cititorii implicați și interesați.


Ce poti sa scrii pe un blog




Există o mulțime de subiecte pe care le poți aborda pe un blog, în funcție de interesele și expertiza ta. Iată câteva idei de subiecte:

Ghiduri și tutoriale: Scrie ghiduri și tutoriale despre diverse subiecte, cum ar fi cum să îți dezvolți abilități într-un anumit domeniu sau cum să utilizezi o anumită tehnologie.


Experiențe personale: Împărtășește experiențele și povestirile tale personale, cum ar fi călătoriile, hobby-urile sau provocările prin care ai trecut.


Recenzii și evaluări: Scrie recenzii și evaluări ale cărților, filmelor, jocurilor video, produselor sau serviciilor pe care le-ai utilizat.


Sfaturi și trucuri: Oferă sfaturi și trucuri despre diverse subiecte, cum ar fi cum să gestionezi stresul, cum să economisești bani sau cum să îți organizezi timpul mai eficient.


Noutăți și tendințe: Scrie despre noutățile și tendințele din diverse domenii, cum ar fi tehnologia, moda sau alimentația sănătoasă.


Analize și opinii: Oferă analize și opinii despre diverse subiecte, cum ar fi evenimente de actualitate, politica sau sportul.


Interviuri: Intervievează oameni interesanți și publică interviurile pe blogul tău. Aceasta poate fi o modalitate excelentă de a împărtăși perspective și experiențe diferite cu cititorii tăi.

Acestea sunt doar câteva idei de subiecte pe care le poți aborda pe un blog. În general, îți poți folosi blogul pentru a împărtăși orice subiect care te pasionează sau pentru a-ți împărtăși cunoștințele și experiențele cu alții.

Spune-mi ce blog citesti ca sa-ti spun cine esti

Spune-mi ce blog citesti ca sa-ti spun cine esti. Ideea mi-a venit in clipa cand am aflat ca femeile inteligente citesc vienela.ro. Cam asta e realitatea, as spune. Acolo exista unele texte ce pot fi citite numai daca ai cheia, daca stii de la ce a pornit gandul. Cred ca mergend pe urma proverbului modificat, as putea spune oricui cine este, ce fel de om este, in functie de blogul / blogurile pe care le citeste. Nu va voi spune totusi care sunt blogurile pe care eu le citesc. Probabil va puteti da seama si fara ca eu sa depun vreun efort. Asadar, va astept cu comentarii. Spune-mi ce blog citesti ca sa-ti spun cine esti.

Verde crud

Spuneam ca nu am timp sa scriu pe blog si iata ca sunt deja la al treilea articol pe ziua de astazi. Nu am nimic important de spus. Nu vreau sa schimb destine si nici sa pun tara la cale. Pur si simplu am facut putina ordine prin calculator si am gasit o poza facuta in urma cu vreo doua luni. O poza in verde crud. Un colt dintr-un lan care se legana in bataia vantului de primavara. Un lan in verde crud. 

Spuneam candva ca blogul da dependenta. Iata ca vorbele imi sunt confirmate iar si iar. Mi le confirm singur, daca nu e nimeni pe aici sa imi dea dreptate. Asta inseamna ca sunt un barbat puternic. Nu am nevoie sa imi spuna nimeni ce simt si ce vreau. Ma uit in oglinda si stiu ca as putea deveni dependent de blog daca as intra mai des pe aici. In acest moment, de exemplu, ar fi trebuit sa fiu de mult plecat de acasa. In loc de asta, eu scriu in continuare si ma pregatesc sa postez pe blog poza in verde crud.

Rezumat al cartii Orasul si cainii

Nu voi face eu un rezumat al cartii Orasul si cainii, scrisa de Mario Vargas Llosa. O scurta, dar foarte buna recenzie a acestei carti a scris Vienela pe blogul ei. Doresc numai sa atrag atentia asupra cartii, sa va invit sa cititi rezumatul si, de ce nu?, sa va bucurati de cartea Orasul si cainii. 

"Carte cu accente biografice, Oraşul şi câinii, apărută în 1963, a fost tradusă în 20 de limbi. Deşi emană multă violenţă, deşi dialogurile sunt de multe ori legate de sexualitatea nepotolită a adolescenţilor, nu veţi regreta nimic citind-o." - spune Vienela

Orasul si cainii - wikipedia

"Opera sa a fost universal recunoscută. Ea aparține unuia dintre exponenții cei mai talentați ai unui boom literar latinoamerican, alături de operele scriitorilor Julio Cortázar, Ernesto Sabato, Jorge Luis Borges din Argentina, Carlos Fuentes din Mexico, sau Gabriel García Márquez din Columbia.

Primul său roman Orașul și câinii i-a adus recunoașterea imediată. El poartă semnele influenței existențialismului lui Sartre și citează chiar un dialog extras din romanele acestuia la începutul fiecărei dintre cele două părți.

Un blog amarui

Un blog amarui, pe care trebuie sa il cititi si recomandati altora. Un blog unde se face haz de necaz si de bietul neuron aflat in moarte clinica. Daca as avea mai mult timp, daca nu m-as lasa vrajit de viata ce palpita afara, probabil as scrie mai mult pe acest blog, mai ales ca blogul amarui imi trezeste pofta de a critica tot ceea ce imi iese in cale si imi da senzatia ca nu este asa cum se cuvine sa fie. Dar nu dispun de timp liber, iar putinul pe care il am il folosesc in scopuri mai practice, mai lumesti. Sau, dupa cum spuneau Parazitii in urma cu niste ani, eu nu traiesc pe blog, ci in viata reala. Pe aici trec doar cand imi aduc aminte, cel mai probabil pentru ca nimic nu ma stimuleaza suficient. Poate daca as avea mai multi cititori, daca as primi comentarii, daca m-ar baga cineva in seama, altfel ar sta lucrurile. Asa, ma multumesc sa citesc alte bloguri din cand in cand si sa trec pe aici odata pe an pentru a sterge praful gros care se asterne. Dar voi sa nu procedati ca mine. Cititi bloguri, scrieti, discutati cu oamenii. Si nu uitati de recomandarea mea: un blog amarui,

Lista cu bloggeri romani

Lista cu bloggeri romani. M-am decis sa deschid acest blog dintr-un impuls de moment. Stiam ca oamenii vor sa citeasca bloguri, ba unii cauta sa isi faca reclama prin intermediul unor articole scrise de bloggeri. Dar cum afli care sunt blogurile interesante? Unii scriu foarte bine, dar nu se pricep deloc sa se promoveze. Altii se pricep la promovare, dar scriu destul de slabut (asat ca sa fiu un domn). Ce ar fi daca as face o lista cu bloggeri romani care scriu bine si care merita sa fie promovati? Cam asta a fost ideea mea de inceput. Pe acel blog veti gasi o lista cu oameni care chiar scriu interesant. Eu, din pacate, am tot mai putin timp liber pentru a ma ocupa de completarea listei. Poate voi reusi sa imi rezerv macar in week end-uri cateva minute pentru a mai face recomandari. Daca stiti un blog bun, interesant, care sa merite sa fie promovat, lasati un comentariu pe blogul Lista bloggerilor romani. Eu tocmai am mai descoperit un blog. E nou-nout, are doar doua povesti publicate, dar presimt ca va creste mare. Voi scrie

Iubire si speranta

Dintr-un impuls de moment s-a nascut pagina de facebook Iubire si speranta. Spre surprinderea mea si a prietenilor mei, a cunoscut succesul inca din prima zi, de la primele distribuiri. Like, share, comentarii, de toate a primit. Daca as face astazi pe desteptul, daca m-as crede poet o clipa, as putea spune ca i s-a raspuns cu iubire si in acest fel a continuat sa existe, plina de speranta, cu ochii la viitor. :))) dar nu sunt poet, asa ca va invit numai sa dati like paginii de facebook Iubire si speranta, sa urmariti ceea ce postez acolo (parca din ce in ce mai rar, din lipsa de timp) si sa va invitati prietenii sa faca acelasi lucru. Iubire si speranta sa aveti, oameni buni!

Cuburi de gheata

Cuburi de gheata. Cine nu si-a pus in pahar, macar o data in viata, cuburi de gheata? Eu, unul, stiu ca imi pun mereu. Iata un motiv destul de bun pentru a incerca si variante. De exemplu, de curand am gasit pe internet fotografia de mai jos. Reprezinta niste cuburi de gheata in care au fost "criogenate" niste flori. Daca as incerca acelasi lucru cu boabe de strugure, cu boabe de cafea sau cu prune, oare s-ar potrivi bine in paharele cu bautura? :)))

Cartea de pe noptiera

Cartea de pe noptiera. Un blog care imi place mult. E scris simplu, pe intelesul tuturor, are o multime de recomandari de carte (atat pentru copii, cat si pentru adulti), are o intreaga biblioteca in spate. :) 

"Cartea de pe noptiera. Care dintre ele? Am multe carti puse langa pat, sa-mi fie la indemana cand ma apuca dorul de ele, cand vreau sa ma relaxez sau doar sa ma simt in locul potrivit. Daca va uitati cu atentie, observati ca imi lipseste Dune, de Frank Herbert, caci intr-un moment greu al vietii mele aceasta serie m-a scapat de niste griji. Poate ca intr-o zi voi reusi sa o repun acolo unde ii este locul, pe "noptiera". Mai visez sa am pe noptiera Jocul lui Ender si Aici sunt tigri. Bine, visez sa am multe, cat mai multe carti pe noptiera..."

Ieri te iubeam ca un nebun

Ieri te iubeam ca un nebun,
Azi parca vreau sa ma razbun,
Maine voi incerca sa fiu mai bun...

Pasiune pentru blogging

Exista bloguri si bloguri, dupa cum stie toata lumea. In spatele lor sunt oameni. Unora le place sa scrie, altora sa faca fotografii. Nimeni nu e de condamnat sau de judecat. Este stiut deja faptul ca blogul poate da dependenta, daca te lasi manat de pasiune si pui suflet in ceea ce faci. Urmaresc o multime de bloggeri de pe la noi. Despre unii am scris in lista bloggerilor, despre altii urmeaza sa scriu eu sau colegii mei, cand vom avea timp. Pana atunci, mergeti pe un blog de fotografii pentru a vedea niste nori superbi, animale de casa tare frumoase, flori de toate felurile si multa pasiune pentru blogging. Voi din ce categorie faceti parte? Considerati ca lucrurile facute cu pasiune au o valoare mai mare? Credeti ca bloggingul poate fi mai mult decat "cuvinte asternute la intamplare" sau "un jurnal intim despre mine"?

Ce se poarta in 2015

Ce se poarta in 2015

Se poarta versurile far' de rima,

Iar unii spun ca asta-i crima. 

Se poarta blugii rupti in fund

Care nimic nu mai ascund.

Se poarta gentile uriase, 

Dar si elevele codase. 

Se poarta zi de zi alta culoare

Cu politicieni din floare-n floare.

Se poarta certurile intre frati

Si vorbele manjite de rahati.

Se poarta rautatea fara margine

Langa spalarea falsa de imagine. 

Se poarta in 2015 diverse balarii

Verde padure

Daca tot e week end si vreau sa ma relaxez, poate ca ar fi bine sa nu imi obosesc prea tare neuronul scriind articole interminabile, cum fac altii, ci sa caut prin calculator niste poze simpatice. De cum m-a fulgerat acest gand, mana s-a si indreptat spre mouse, mouse-ul si-a indreptat cursorul catre locul unde tin pozele facute asta-vara pe munte, iar pozele s-au grabit sa se indrepte catre acest blog nou. Nu se pricep inca sa se aseze singure in pagina, deci trebuie sa iau o mica pauza de la scris si sa ma ocup de problema lor, caci nu pot lasa atata verde padure sa stea la umbra calculatorului pana cand cade frunza, mai ales ca este deja octombrie si orice noua zi augmenteaza acest risc, nu-i asa? Iata cat de verde este verdele padure vara in drum spre

Cate articole poti scrie intr-o zi?

S-ar putea spune ca daca am deschis un blog ma numesc blogger si sunt in randul bloggerilor. Nimic mai fals, daca ma uit in jurul meu la ceilalti bloggeri si daca numar articolele scrise de mine in aproape un an, comparand apoi cu numarul de articole scrise de altii intr-o singura zi. Da, tocmai am vazut ca unii pot scrie cate zece, douazeci sau chiar cincizeci de articole pe zi, lucru pe care eu probabil nu il voi putea face nici peste zece ani. E drept ca multi dintre ei scriu si pe bani si probabil asta ii motiveaza suficient pentru a lucra suplimentar. Poate ca au si mai multa imaginatie de pot gasi atatea subiecte in fiecare zi. Poate ca sunt, pur si simplu, mai buni decat altii. Voi cate articole puteti scrie intr-o zi? Si cate scrieti,

Am avut si caine

Aveam in jur in 14-15 ani cand sora mea a adus in curte un caine tomberonez. I-am pus numele Nero, desi el era alb cu maro. Mamei nu prea i-a convenit in prima clipa si ne-a pus sa promitem ca ne vom ocupa in mod responsabil de el. A insistat pe ideea ca un caine nu e o jucarie, ca nu e un animalut de plus pe care sa il pui in vitrina si sa il lasi acolo, uitat si prafuit. Ne-am luat sarcina foarte in serios si dupa cateva discutii aprinse am decis ca eu sa il plimb la anumite ore si sa curat curtea dupa ce isi facea nevoile, iar sora mea sa se ocupe de educatia lui, asta insemnand sa il dreseze cat putea ea de bine dupa ce se va fi documentat bine din cartile pe care le aveam in biblioteca si de care eu oricum nu ma atingeam. Orice minune tine trei zile, a exclamat mama cand a vazut cat de repede ne-am plictisit de responsabilitati si cat de repede am decis sa il ducem la tara,. la mamaia. De curand verisoara mea si-a luat un caine. Vazand cat de frumos se joaca cu el, parca ma apucase dorul de animale si parca ma batea gandul sa imi iau si eu un caine. Asta pana cand mi-a spus sa merg cu ea sa plimbe cainele.

Parfumul florilor de munte

Omul urca poteca. Rucsacul atarna tot mai greu pe umeri. Avea gandurile dezlegate, lasate libere sa zboare incotro ar fi dorit. Brazii ii cantau incetinel pe la ureche o melodie veche de cand lumea. Muntele tacea. Omul a ridicat privirea. De sus, de pe creasta muntelui, un grup de turisti cobora. In zambetul lor se putea citi victoria de a fi invins uriasul. In bratele lor se aflau acum nevinovatele copile ale muntelui, florile de colt protejate de lege. Parfumul lor se pierdea in aerul rece. Mureau incet, chinuite. Omul a simtit cum moare si el. A scos aparatul foto si a imortalizat criminalii. Nu putea accepta ideea si isi dorea pedepsa maxima pentru ei. Visa sa ii tortureze. A postat fotografia pe facebook si a cerut dreptate oamenilor care iubeau muntele si parfumul florilor sale. Oamenii au distribuit. Au urlat cu furie spre criminali. Au plans vazand ca parfumul florilor de munte fusese profanat. Apoi s-a asternut tacerea peste aceasta poveste.

Ochiul meu va studiaza prieteneste

Prietenii mei din copilarie stiu ca am obiceiul de a gesticula mult cand vorbesc. Nici unul nu se mai mira vazand ca dau din maini la fiecare cuvant rostit, ca pentru a exemplifica si a face usor de inteles sensul "discursului". Stiu, e un obicei prost, de care cu greu voi scapa. Spre norocul meu, cand mi-au facut poza de mai jos se gandeau la faptul ca paream pregatit sa plec pe munte si au surprins doar o mana ridicata. :) De fapt, nu plecam pe munte, ci undeva la tara, la parintii unui bun prieten. Poza a fost facuta pe o straduta din Ploiesti. Nu va grabiti sa ma intrebati de ce va tratez cu spatele. Am eu cateva obiceiuri rele, insa imi tratez cu respect prietenii, motiv pentru care, dupa ce veti observa ghiozdanul si felul in care gesticulez, puteti cobori mai jos, spre fotografia din care ochiul meu va studiaza prieteneste. :)))

Prieteni din copilarie

Am cunoscut persoane care se puteau lauda cu zeci de prietenii si m-am mirat mereu de talentul pe care il aveau de a se imparti in mii de parti, pentru a putea pastra prietenii stranse cu atat de multi oameni. Despre mine pot spune ca sunt o fire sociabila, imi fac repede prieteni, imi exteriorizez sentimentele, dar foarte rar ajung cu prietenia dincolo de o anumita bariera, impusa chiar de mine. Prefer sa acord toata atentia si prietenia mea celor cu care am copilarit si cu care am pastrat cele mai bune relatii. Sunt numai trei oameni, dar Oameni, cu O mare. Nu le voi da numele, pentru ca nu foloseste la nimic. Voi spune doar ca cel mai bun prieten al meu are blog. Scrie la fel de rar ca si mine. Are blog, dar nu are timp. De la el m-am molipsit si eu, de la el am luat microbul. Poate cand vom iesi la pensie vom avea mai mult timp si poate vom organiza chiar si concursuri intre noi, sa vedem care poate scrie mai repede si mai mult. Pana atunci, nu pot decat sa ii multumesc prietenului din copilarie pentru ca mi-a dat ideea de a-mi face blog si sa va recomand sa intrati pe acolo, caci are cateva povesti interesante. 

Am blog, dar nu am timp

Mi-am dorit sa am blog si l-am primit. M-am bucurat de el cateva zile, am scris si am urmarit statisticile, pentru a vedea daca am macar un cititor. Mi-am propus sa scriu mult, caci idei am, insa timpul nu tine cu mine. La scurt timp dupa ce mi-am facut blogul am inceput munca. Cu serviciul pe care il am, in teorie ar trebui sa imi ramana destul timp pentru a scrie pe blog. Realitatea e alta. Pur si simplu nu reusesc sa ii aloc timp, asa ca zace abandonat, plin de praf, uitat uneori pana si de mine. Unii ar spune, in mod practic, ca trebuie sa ma bucur pentru faptul ca am serviciu. Da, ma bucur, insa eu as dori, mai ales in dimineti ca asta, sa pot imparti timpul in asa fel incat sa imi traiesc si viata, sa merg si la serviciu, sa scriu si pe blog. Ma intreb uneori cum reusesc altii, mai ales ca au familii, copii de crescut si ingrijit, poate si gradini sau animale, ca eu, barbat tanar si singur, nu pot. Sau e tocmai din cauza ca traiesc mai intens, ca am alte preocupari si ele imi rapesc tot timpul? :)))